Prin declaratiile domnului Croitoru se relanseaza discutia despre cum va creste economia romaneasca – prin consum (si creditare) sau prin export. Nu cred ca e solutia corecta.

Cele doua declaratii ale domnului Croitoru sunt urmatoarele:

1. Cresterea economica va fi in mod evident condusa in continuare de consum. Daca vrem sa convergem la UE intr-un orizont rezonabil de zeci de ani ar trebui sa avem o crestere economica relativ mare, care va fi in continuare finantata prin credit extern.

2. Nu se poate relua consumul sustenabil fara reluarea adecvata a creditarii. Intermedierea financiara – ponderea creditului privat in Produsul Intern Brut – este mult mai mica in Romania, la circa 40%, fata de media din zona euro, de peste 100%.

Incepand cu anul 2004, putem spune clar ca s-a deschis o noua “era” economica, cea cand creditul a devenit accesibil populatiei. Pana in 2008, creditul a explodat. Economia romaneasca a crescut pe consumul populatiei, finantat cu euro ieftini de afara. Consumul a fost intretinut si de explozia preturilor activelor romanesti (imobiliare, bursa) finantate de aceeasi euro ieftini.

Explozia preturilor activelor si piata a muncii nefunctionala in 2007 si 2008 au condus la asteptari nerealiste ale bunastarii viitoare. 4.5 milioane de romani s-au imprumutat avand la baza estimari (corecte la acea vreme) ale veniturilor viitoare.
Aceeasi situatie este valabila si in cazul firmelor.

Criza a schimbat totul, mai ales la nivel psihologic. Asteptarile veniturilor viitoare nu mai sunt nici pe departe cele din 2008.

Probabil cazul Flamingo este acum de notorietate – se vede clar ce se intampla cand te indatorezi mult, dar veniturile iti scad. Oare cati din cei care au luat credite le vor putea rambursa inapoi, tinand cont de ce se va intampla cu veniturile lor in viitor?

Pana cand atat bancile cat si populatia / firmele nu vor avea un raspuns clar la intrebarea de mai sus, creditarea nu va creste, in cel mai fericit caz se va mentine la acelasi nivel. Din acest motiv, perspectivele cresterii consumului in 2010, pe un tipar 2007 – 2008 sunt foarte indepartate.

Ce ne ramane? Exportul. Cel putin pe o perioada scurta de timp, ar trebui sa fie principala preocupare. Este singura modalitate rapida care ar putea atenua scaderea consumului.

Post preluat de pe blogul: Economia pentru toţi – click pe link pentru a comenta pe blogul autorului.

Adrian Vasilescu a admis pentru inca odata, la televizor, ca emiterea de moneda nationala se face in corespodenta cu intrarile de valuta. Daca aceasta afirmatie este si adevarata, atunci avem o reala problema.

Tari precum Letonia, Bulgaria au consilii monetare. Cursul de schimb intre monedele nationale si euro este fix; aceste state nu au politica monetara proprie si nu au libertate in devalorizarea monedei. Nu pot decat sa devalorizeze intern adica sa scada cheltuielile publice.

BNR s-a opus din rasputeri adoptarii unei astfel de politici pentru Romania. Este evident ca nu au dorit sa-si amputeze singuri puterea reala – controlul monedei si al politicii monetare. Intotdeauna am auzit “tintim inflatia nu cursul de schimb”. (more…)

Traim in vremurile de aur ale crizei romanesti, cand inca ne mai permitem sa mai ignoram realitatile crizei si sa ne preocupam de criza politica. Ne permitem pentru ca credem ca totul este stabil in jurul nostru. La fel de bine, ne permitem replici sarcastice cand discutam despre economie.

Se apropie capatul drumului. Bancile au finantat corespunzator deficitul bugetar iresponsabil de anul trecut; s-au platit pensii si salarii.

FMI a venit la timp si a salvat Europa de Est pentru a nu extinde criza. Din banii FMI s-au platit pensii si salarii, dar s-a tinut si cursul jos.

Consumul si cererea interna au scazut, aducand procesul dezinflationist foarte aproape de proiectiile BNR. Practic, 9 luni am inghetat timpul in asteptarea unei salvari – “revenirea” din criza.

In toate aceste 9 luni s-a consumat destul munitie. Datoria publica a crescut, ratele de dobanda de politica monetara au scazut, cursul a fost subventionat cu ajutorul banilor FMI.

Ne apropiem de o fundatura – de stagflatie. Stagflatia inseamna inflatie si scadere economica sau cresteri foarte mici.

De ce am avea inflatie? Preturile administrate nu vor mai putea scadea, iar efectul cresterii TVA nu va ajuta la reducerea inflatiei.

Nu vor mai exista motoarele cresterii de pana acum, si vom fi fortati sa concuram cu restul Europei si cu altceva decat cu apartamente si terenuri intravilane.

Daca acum inca ne mai intrebam cand se va opri economia din cadere, marea problema a anului viitor este cum o vom reporni. Devalorizarea monedei sau devalorizarea interna – raman singurele raspunsuri.

Post preluat de pe blogul: Economia pentri toţi – click pe link pentru a comenta pe blogul autorului.

Ieri BNR a reinnoit un swap de 11.2 miliarde lei si pentru ca nu a fost suficienta lichiditate a mai injectat inca 4 miliarde lei lichiditate in piata.

In declaratiile publice, auzim ca exista lichiditate in piata. Da, tehnic exista, dar banii nu circula.

Bancile care au titluri de stat se duc la BNR la facilitatea de lombard si iau lei cu 12%, peste dobanda din piata. Bancile care au lei se duc la facilitatea de depozit, unde primesc dobanda de 4%, mult sub dobanzile din piata.

Ne confirma acest lucru chiar domnul Adrian Vasilescu:

“Trezorierii bancilor comerciale nu si-au coordonat miscarile. Si, in loc sa tranzactioneze intre ei, cei care aveau surplus de lichiditate si cei care aveau deficit, la costuri rezonabile, au ales calea cea mai scumpa. Bancile cu surplus au adus la BNR, la facilitatea de depozit, 4 miliarde de lei. Cu o dobanda de 4 la suta. Bancile cu deficit au venit tot la BNR, la facilitatea de creditare lombard, platind dobanzi de 12 la suta. Ce a urmat? Au urcat dobanzile. Dar cei care au procedat atat de “imprevizibil” vorbesc, in dezbateri publice, despre nevoia unei piete monetare functionale. Fara sa stie ca numai ei pot face aceasta piata. BNR doar o reglementeaza.”

Articolul nu trage concluziile pana la capat. Trezorierii bancilor nu sunt irationali incat sa se imprumute intentionat in cele mai proaste conditii. Problema reala este una de incredere, mai exact de lipsa ei – bancile nu au incredere sa mai tranzactioneze una cu cealalta, pentru ca stiu ceva ce noi nu stim. Stiu ca exista un “om negru”, dar nu stiu cine este si in ce bilant se ascunde.

Sanatatea sistemului depinde de BNR, inclusiv increderea bancilor una in alta. In lipsa transparentei si a actiunilor clare ale supraveghetorului, bancile sunt lasate sa ghiceasca ce banca are cel mai mare risc de contrapartida. Pentru ca nu exista date, piata se blocheaza.

Cine sau ce “omul negru” care opreste bancile sa mai tranzactioneze una cu cealalta? E o intrebare greu de raspuns. Sa fie creditele neperformante? Sa fie raspunsul in declaratiile lui Virgil Stoenescu? Sa fie presiunile pe euro mult mai mari decat credem?

Sper doar ca BNR sa stie care sunt cauzele.

Post preluat de pe blogul: Economia pentru toţi – click pe link pentru a comenta pe blogul autorului.

Problema crizei politice nu trebuie luata in tragic. Suntem o tara gen Italia, cu o instabilitate politica inerenta, iar analistii externi iau deja in calcul acest factor in analizele lor.

Vom fi retrogradati de agentiile de rating? Da, insa doar daca se rateaza o transa de la FMI.

Veti citi in ziare ca leul s-a devalorizat fata de euro din motivele crizei. Va recomand sa fiti foarte sceptici. Leul deja este prea tare, iar BNR are suficiente rezerve cat sa dea directia dorita pietei. Colegul Alexadi afirma ca fundamental presiunile pe leu vor fi spre finalul anului, cand va fi scadenta o parte din datoriile externe.

Piata valutara are un jucator mare – BNR, iar miscarile acestei piete reflecta mai curand actiunile BNR. In loc ca leul sa fie aparat prin interventii indirecte (vanzari euro) si interventii nesterilizate (lipsa de lei, ce se intampla acum), ca sa se pastreze o evolutie lina, BNR ar trebui sa treaca in extrema cealalta: sa apere un nivel de curs, necomunicat, si in rest sa creeze artificial volatilitate pe fondul unor volume mari. 

Rezervele sunt suficiente. Leul este supraevaluat. BNR ar putea sa raceasca economia si sa contrabalanseze criza politica permitand devalorizarea leului, si atrangand din nou atentia asupra recesiunii noastre. E o abordare riscanta!

Post preluat de pe blogul: Economia pentru toti – click pe link pentru a comenta pe blogul autorului.

Este prima luna cu inflație negativa din 2009, adică -0.19% fata de iulie 2009, ca si luna august 2008.